Pacienții care se informează despre implanturile dentare pe arcadă completă dau aproape mereu peste aceleași două denumiri, una lângă alta: All-on-4 și All-on-6. Ambele promit același lucru — un set de dinți fix, permanent, pe o maxilă care acum nu mai are deloc dinți sau urmează să îi piardă pe cei rămași. Diferența se reduce la o singură cifră, iar acea cifră contează mult mai mult decât lasă să se înțeleagă marketingul din jurul ei.
Ce presupun, de fapt, cele două tehnici
All-on-4 presupune plasarea a patru implanturi în maxilar, sub unghiuri specifice, alese astfel încât să se folosească la maximum osul existent, fără a fi nevoie în prealabil de grefă osoasă sau sinus lift. O proteză fixă provizorie este montată la aproximativ trei zile de la operație, iar după ce implanturile se integrează complet cu osul — de obicei în jur de trei luni — aceasta este înlocuită cu proteza definitivă.
All-on-6 urmează aceeași logică, adăugând încă două puncte de ancorare. Șase implanturi distribuie încărcarea pe o zonă mai largă a maxilarului, ceea ce reprezintă chiar motivul existenței tehnicii: mai multe implanturi înseamnă un sprijin mai bine distribuit pentru proteza finală. Calendarul este același — dinți provizorii în câteva zile, dinți definitivi după perioada de integrare.
Unde diferă cu adevărat cele două tehnici
Răspunsul sincer este: mai puțin decât sugerează denumirile. Ambele tehnici oferă o proteză fixă, nedetașabilă. Ambele se realizează de obicei sub anestezie locală, cu opțiunea de sedare sau anestezie generală pentru pacienții care preferă să nu fie conștienți pe durata procedurii. Recuperarea arată similar în ambele cazuri — umflare și disconfort ușor în primele zile, câteva luni de atenție la dietă cât timp implanturile se integrează, apoi alimentație normală.
Diferența reală este structurală. Patru implanturi înseamnă mai puțină intervenție chirurgicală, mai puține puncte de intrare și, în majoritatea cazurilor, o procedură mai rapidă și mai simplă. Șase implanturi înseamnă mai multe puncte de sprijin care preiau încărcarea, ceea ce se traduce de obicei printr-o marjă mai mare de susținere. Dacă această marjă contează cu adevărat pentru cazul dumneavoastră depinde de cantitatea de os sănătos pe care o aveți — exact pentru asta se face tomografia computerizată (CT) din timpul consultației.
De ce un medic stomatolog ar putea recomanda șase implanturi în loc de patru
Nu este o chestiune de preferință — este o decizie de planificare bazată pe propria anatomie. Dacă densitatea osoasă este suficientă pentru a susține fără compromisuri patru implanturi bine poziționate, patru rămâne, de obicei, opțiunea mai simplă, mai rapidă și suficientă. Dacă osul este mai subțire sau încărcarea trebuie distribuită mai prudent — situație mai frecventă la maxilarul superior, unde osul tinde să fie mai moale decât la cel inferior — chirurgul poate planifica șase implanturi, pentru a evita suprasolicitarea pe termen lung a unui singur punct de ancorare.
Costul urmează aceeași logică: două implanturi în plus înseamnă două componente în plus, motiv pentru care All-on-6 tinde să coste mai mult decât All-on-4. Nu este un nivel premium, ci prețul sprijinului suplimentar de care maxilarul dumneavoastră ar putea avea nevoie.
Așadar, care tehnică este potrivită pentru dumneavoastră?
Nicio tehnică nu este „mai bună” în sine — ambele rezolvă aceeași problemă cu un număr diferit de puncte de ancorare, iar numărul potrivit este stabilit împreună cu medicul chirurg, pe baza tomografiei, nu ales dintr-un listă de prețuri. Dacă densitatea osoasă permite, All-on-4 oferă un zâmbet fix, permanent, cu o intervenție chirurgicală mai redusă. Dacă maxilarul are nevoie de un sprijin mai larg pentru a rezista pe termen lung, All-on-6 este alegerea mai prudentă și mai solidă din punct de vedere structural.
Oricum ar fi, ceea ce decide cu adevărat rezultatul rămâne același: o evaluare clinică și radiologică corectă, înainte ca cineva să se stabilească asupra unei anumite cifre.
